In curand, intram in campania electorala si va fi din ce in ce mai greu sa tin legatura cu voi si sa va scriu in fiecare zi. De aceea, m-am gandit ca ar fi mai util ca, in aceasta perioada, sa postez pe blog doar fotografii si clipuri video, care sa va arate cum decurg pregatirile mele pentru castigarea Primariei Capitalei, dar si actiunile mele de la Ministerul Transporturilor. Aceasta nu inseamna ca nu va voi primi si citi cu acelasi interes comentariile, aprecierile, dar si criticile. Va astept alaturi de mine, in campania electorala!

Mai sunt doua zile pana sarbatorim Invierea Domnului, asa ca vreau sa va urez, din tot sufletul, sa fiti buni, senini si plini de speranta! Sa aveti un Paste Fericit!

Mai tinerii mei colegi de la Capitala au lansat ieri, dupa luni intregi de munca, o campanie de scoatere din adormire a actualei administratii din Bucuresti, campanie care se axeaza pe problema aglomeratiei din traficul bucurestean si care se numeste „Captivi in trafic”. Campania are ca punct central site-ul captivintrafic.ro, unde va invit si pe voi sa intrati si sa aflati ca, de fapt, fiecare dintre noi e captiv al aglomeratiei din Bucuresti.

P.S. Pe tinerii liberali o sa-i vedeti in fiecare zi in actiune in intersectiile cele mai aglomerate din Bucuresti, impartind tuturor captivilor „solutii” de scurtare a timpului petrecut in trafic. 

Primesc de la mai tinerii mei colegi liberali tot felul de idei de promovare a blogului de fata. Mie imi place desenul pe care il vedeti mai jos, desi semnificatia exacta a textului imi scapa inca. Voua va place?

Eu cred ca, din punctul de vedere al organizarii, summit-ul a fost un succes. Au fost mici incidente, mici balbe, dar astea sunt aferente. In rest, Romania, prin institutiile sale guvernamentale, s-a achitat onorabil de aceasta misiune. Iar aici, vreau sa recunosc neaparat meritele aviatiei romanesti (prin Autoritatea Aeronautica Civila Romana, Aeroportul International Henri Coanda sau Administratia Romana a Serviciilor de Trafic Aerian –ROMATSA) care-desi s-a confruntat pentru prima data cu o situatie de asemenea amploare- a facut fata remarcabil intregului eveniment.

Mai greu de explicat mi s-a parut atitudinea politistilor fata de grupul de manifestanti anti-NATO. Modul in care au fost umflati, batuti si imprastiati nu a semanat deloc cu ideea de democratie, ci doar cu un exces de zel greu de inteles. Sunt convins ca tot ceea ce s-a dorit a fost organizarea impecabila a unui eveniment extrem de important, dar asta nu inseamna ca trebuie sa uzam ad-literam de expresia „Scopul scuza mijloacele”. Era foarte simplu sa le dai oamenilor acelora-care pana la urma, nu profanau nimic, ci doar isi exercitau dreptul la libera exprimare- un loc imprejmuit si pazit in care sa protesteze in voie. Acest incident nu ne manjeste imaginea, ca tara, in lume, dar trebuie privit ca o luare aminte. Am intrat in randul tarilor civilizate, cu adevarat democratice si trebuie sa ne comportam ca atare.

Ieri am fost din nou la liceu, dupa 26 de ani de “absenta”… Am lipsit mult, dar am recuperat repede.

M-a invitat “Miscarea Europeana” la Liceul “Alexandru Ioan Cuza” sa particip la programul lor de educatie politica si cetateneasca in licee. Am acceptat pentru ca era vineri seara, pentru ca era la doi pasi de casa (in sala de sport in care duminica iau bataie de la cel mai mic, dar important membru al familiei mele) si pentru ca mi-era dor sa vad cum mai este viata de liceean, dupa atatia ani.

“Ani de liceu cu emotii la romana” era melodia. Acum am resimtit emotiile altfel, mai ales ca am fost nevoit sa fac fata unui numar mare de tineri (aproape 400 de liceeni) si zecilor intrebari venite din partea lor: de la “de ce este utila taxa auto?”, pana la “de unde am invatat sa cant?”, de la “cand va fi gata centura cu profil de autostrada a Bucurestiului?”, pana la “care este echipa mea preferata de fotbal?”. Nu m-au menajat deloc.

Am dansat, am jonglat cu mingea de fotbal bine, cu cea de baschet mai putin bine, am facut, cred, vreo 200 de poze, mi-am adus aminte de pungile cu apa pe care le aruncam de la geam dupa fetele din clasa, de olimpiada la fizica si de atatea altele. Am fost din nou la liceu…

P.S. La “Alexandru Ioan Cuza” s-a filmat “Liceenii”. Oana Sarbu si Stefan Banica Jr. nu mai erau, dar rolurile lor erau admirabil jucate de cateva sute de tineri la fel de frumosi.

Aseara am fost suporter de baza al echipei nationale, la amicalul cu Rusia. Am fost cu niste prieteni pe stadion, acolo unde am strigat, am facut valuri si am incurajat pana la final echipa condusa de Victor Piturca. Mi-a parut rau ca n-am reusit sa-i vad pe Mutu, Chivu si Marica decat pana la pauza dar, oricum, ceilalti baieti au avut si ei o evolutie frumoasa.

Acum ma confrunt cu niste probleme “tehnice”, dar maine o sa va arat si un filmulet facut de mine cu telefonul in timpul meciului.

Mi se pare caraghioasa atitudinea unor politicieni care, dupa ce au trecut printr-o functie sau un post sau o slujba, cum vreti sa-i spuneti, din care n-au inteles nimic, vin sa dea lectii in piata publica. Un exemplu relevant e Berceanu. A trecut prin Ministerul Transporturilor ca gasca prin apa. Nimic nu s-a prins de el.
Si pentru ca acum are foarte mult timp liber si nu mai stie cum sa-l foloseasca, s-a trezit Berceanu sa ma acuze pe mine de tot felul de lucruri care, de fapt, sunt parte a mandatului sau trist si nerelevant pentru istoria Ministerului Transporturilor. M-a acuzat de relatii privilegiate cu firmele Paco si Romprest. Fie uita de la mana pan’ la gura, fie minte cu buna stiinta. A uitat dl. Berceanu ca cele mai mari contracte pe care le-a luat Paco, adica cele privind Autrostrada Bucuresti-Pitesti si de Bucuresti-Ploiesti, au fost semnate in timpul mandatului lui? Cat priveste Romprest, toate contractele aflate in derulare au fost semnate inainte de a ajunge eu la minister, adica pe vremea PD si PSD. In rest, Berceanu bate campii cu gratie! E complet neinspirat sau prost sfatuit in toate acuzatiile pe care mi le aduce.

Astazi o sa va las putin singuri. Este ziua sotiei mele…promit sa revin maine.

Baschetbalistii de la Harlem Globetrotters au oferit luni seara un spectacol incredibil la Sala Polivalenta. Am urmarit meciul alaturi de sotia mea, Mihaela, si de fiul meu, Tudor Andrei, care fost a incantat de aruncarile spectaculoase la cos ale baschetbalistilor, de viteza uluitoare a paselor, de giumbuslucurile neasteptate ale “vrajitorilor” din …Harlem. Baiatul meu, Tudor Andrei, joaca baschet si o sa aiba multe de povestit si de exersat cu coechipierii lui, multi dintre ei fiind prezenti in sala, la meciul demonstrativ. Sper ca acest spectacol sa-i stimuleze mult timp interesul pentru baschet.
Despre Harlem Globetrotters, pe care i-am mai urmarit in meciuri demonstrative, dar de la televizor, pot sa va mai spun ca entuziasmeaza multumile nu doar prin jocul cu mingea, ci si prin modul in care stiu sa interactioneze cu publicul, in pauzele meciului. Iar luni seara, la Polivalenta, nu s-au lasat mai prejos: l-au “batut” pe arbitru, au stropit cu apa spectatorii, au exersat flick-flack-uri, totul spre amuzamentul audientei, dominate de copii.
Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost meciul demonstrativ disputat in scaune cu rotile de persoane cu dizabilitati si ma bucur ca sala a primit cum se cuvine spectacolul acestor oameni curajosi.